luni, 11 decembrie 2017

Paul Vinicius și Dan Iancu citesc la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 13 decembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura ultima ediție a Galeriei Întâlnirilor pe anul 2017, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o seară de poezie. Invitați: Paul Vinicius și Dan Iancu. Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Paul Vinicius este poet, dramaturg, jurnalist, eseist. Debut literar publicistic în 1982, în revista Amfiteatru, cu poezie. Din 1982 și până în prezent îi apar grupaje de poeme în majoritatea revistelor literar-culturale din țară. Membru fondator al cenaclului literar Universitas (1984-1990), coordonat de profesorul universitar și criticul Mircea Martin. În 1987, cenzura comunistă îi interzice apariția plachetei de poezie Marțea albastră, miercurea albă, care ar fi urmat să fie tipărită pe hârtie de ziar, în colecția Cartea cea mai mică – colecție în care au „debutat” majoritatea membrilor cenaclului Universitas și nucleul „generației ’90”. Debut editorial în 1998, cu volumul de versuri Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate (Editura Crater, București) – premiile Uniunii Scriitorilor din România (USR) și Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) –, urmat de volumele de poezie Eclipsa (Editura Crater, București, 1999) – premiile Festivalului Internațional de Poezie Sighetu Marmației și Festivalului de Poezie „George Coșbuc” de la Bistrița – și Studiu de bărbat (Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002) – premiul Asociației Scriitorilor din București (ASB). În 2004 îi apare tipărită piesa de teatru Și noi am fost în America (Editura Palimpsest, București, 2004) – premiul Theatrum Mundi și al primăriei municipiului București –, iar în 2005, Un poem pentru Ioan Flora (Pagoda Press, S.U.A., 2005), urmat de volumul de dramaturgie Colonia Graffiti/Working class, heroes class (Editura MLR, București, 2006) – nominalizat la premiile USR și ASB. În 2011 îi apare volumul de poeme Liniștea de dinaintea liniștei (Editura Tracus Arte, București), căruia i-au fost decernate premiile naționale pentru poezie, pe anul 2011, „Mircea Ivănescu” – al Taberei Internaționale de Poezie „Artgothica” Sibiu –, cel al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației și premiul „Cezar Ivănescu” al APLER, pentru autorul anului 2011. În noiembrie 2012 îi apare volumul de poezie kemada (Editura Tracus Arte, București), care a primit Premiul Cartea Anului al Filialei București a U.S.R. pentru Poezie pe anul 2013, iar kémada (versiunea franceză, în traducerea Letiției Ilea) se află la Ed. Charmides, în curs de apariție. În mai 2014 își lansează la Madrid volumul antologic de poeme, în versiunea spaniolă a lui Fabianni Belemuski, intitulat Las noches de los maniquíes y otros blues [Noaptea manechinelor & alte bluesuri] (Ed. Niram Art, Madrid, 2014) și, tot în același an, volumul Nopți la maximum, dimineți voalate (Ed. Agol, București, octombrie 2014). Figurează în mai multe dicționare literare și antologii poetice apărute în țară și străinătate. Texte poetice i-au fost traduse în limbile franceză, engleză, spaniolă, italiană, macedoneană, sârbă, albaneză și catalană, publicându-i-se grupaje în reviste literare din SUA, Anglia, Serbia, Macedonia, Albania, Grecia, Maroc, Republica Moldova, Spania, Franța și Italia. A fost invitat și a participat la festivaluri internaționale de poezie în Macedonia și Albania – unde, în 2006, a primit distincția de „Cetățean de Onoare al orașului Durres”.

Din 2003 lucrează ca redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române, din cadrul Muzeului Național al Literaturii Române din București.


Dan Iancu s-a născut în 1956 la București. Este absolvent al Facultății de Matematică București. A debutat în 1997 cu volumul „Despre înțeles” la Editura Cartea Românească. A mai scos volumele de poezie „bostonmylove” (2002, Cartea Românească), „o piatră de spus” (2004, Vinea), „tata doar fotografii” (2009, agol), Despre Înțeles (2012, agol, ediție modificată), volumul de proză „Noi, o jumătate de zeu” (2011, agol), poemul orașului tîrziu (2017, agol) și volumul de proză „aspecte inedite din viața lui” (2017, agol).

joi, 7 decembrie 2017

MMMuzMobil

Mişcarea Muzicală a Mobilei din 9 decembrie
la Hype Pub

MMMotto: uneori lucrurile trebuie împinse sau trase.

Compoziţie colectivă cu piese de mobilier şi un prolog cu lecturi de prospecte la medicamente indicate pentru tratamentul traumatismelor.

conceptul: Irinel Anghel

Performeri: 

Irinel Anghel
Daniel Stancu
Călin Torsan
Luiza Mitu
Ioana Pînzariu
Alina Tofan
Alexandra Dascălu
Alex Maxim
Marian Citu
Octavian Untilă
Alexa Vangu
Mihai Dragomir


Pre & after performance soundscapes: Leascv

Pe traseul de la Fizica la MMMetafizica (sau invers?), pe 9 decembrie, de la ora 20 ne punem în miscare sonoră printr-un performance vizual.
Decorurile Pub-ului se vor reconfigura continuu odată cu Marginile spaţiului, Marginile muzicii, Marginile dintre realitate şi fictiune, Marginile dintre artişti şi public.

Ce sa fie? Sa fie, sa fie...scenografie sonora? concert noise? soundchairscape? jam? performance? antrenament? poezie a prospectelor declansatoare de trafic mobilier muzical? miscare a meselor pentru invocarea spiritelor lui Cage, Ionescu, Beuys?
MMM...orice ar fi, vine o singura data. Pe 9 decembrie. Si pleaca.

MMMultumiri Hype Pub pentru invitaţie şi deschiderea de a găzdui un eveniment non-conformist!

Intrare liberă

duminică, 3 decembrie 2017

Octavian Soviany citește din cartea „E noapte în Arhipelag” la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 6 decembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura ediția 100 a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie poetul Octavian Soviany va lectura fragmente din cea mai recentă cartea a sa „E noapte în Arhipelag”, apărută la Editura Paralela 45. Invitat: Octavian Soviany. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

„Poezia de dragoste este cea mai riscantă dintre formulele poetice, este zona în care mari poeți au ratat deoarece limita dintre sublim și penibil este atât de fină încât devine, de multe ori, insesizabilă. Cât despre poezia de dragoste „jucată”, construită, nesinceră, aceea este cu atât mai periculoasă cu cât este sesizabilă și necreditabilă de la prima lectură. Jocul de-a poezia cu sentimentele vii pe masă este de obicei de ocolit, Octavian Soviany însă dă în „E noapte în Arhipelag” măsura unui mare poet. Nu că asta nu se știa, dar confirmarea este mereu surprinzătoare.” - Cosmin Perța.

Octavian Soviany (n. 1954, Braşov), a publicat volumele de poezie „Cartea lui Benedict”, „Scrisori din Arcadia”, „Alte poeme de modă veche”, „Dilecta”, „Pulberea, praful şi revoluția”, „Călcâiul lui Magellan”, „Adda” și romanele „Arhivele de la Monte Negro”, „Viaţa lui Kostas Venetis”, „Moartea lui Siegfried”, „Năluca”, „Casa din strada Sirenelor”. Pe lângă acestea a mai publicat teatru, critică şi traduceri din poezia universală. A obţinut mai multe premii literare şi a fost tradus în Spania, Bulgaria şi Slovenia.

Expoziția „REînTOARCEREA”, la Galeria Întâlnirilor

Marți, 5 decembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) va avea loc vernisajul expoziţiei REînTOARCEREA” a artistei Alina Codin. Curatori: Horațiu Dreghiciu și Daniel Sur. Expoziţia va putea fi văzută în perioada 1-10 decembrie 2017, de marți până duminică, în intervalul orar 14-22. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Expoziția propusă de Alina Codin se revendică în mod spontan și sincer din spiritul ancestral al folclorului local și al artei populare românești. Dar artista nu pune doar accentul pe sugestiile artei populare, pe manifestările ei decorative, ci reflectă mai degrabă asupra sensurilor arhaice ale existenței și cât de contemporane rămân aceste sensuri. Alina Codin nu revizitează totemul sau simbolul doar într-o stare lirică, poetică, de contemplație. Ca și alți admiratori ai artei populare românești, Alina Codin a rămas frapată de frumusețea simplă a compozițiilor decorative din artefactele arhaice, iar pentru ea ornamentația folclorică nu este un simplu joc, ci rodul unei gândiri și al unor pre-judecăți colective. Este știința de a compune armonii vii și puternice, cu tonalități intense. Folosindu-se de frunze, ochi, figuri de oameni, păsări și figuri geometrice, Alina Codin reușește să creeze o lume proprie.

Tablourile din această serie și, în general, pictura sa frapează, în primul rând, prin forța cromatică, prin raporturile violente de culoare, prin „îndrăzneala” cu care roșul, portocaliul, negrul, galbenul sau verdele ni se imprimă obsesiv în memorie și atmosfera de ritual magic prezentă în fiecare tablou. Alina Codin a construit imagini valorificate prin culoare, contraste, afirmându-și și un simțământ dramatic. Prin simbolurile pe care le propune interpretează structurile fizice conform sentimentelor sale, alternând construcția riguroasă cu dramatismul artistic. De aceea putem spune că demersul Alinei Codin se suprapune eforturilor artistului contemporan, aflat în căutarea unei spiritualități moderne, vulcanice, dramatice.

Urmându-l pe Mircea Eliade, artista identifică la omul contemporan nevoia fundamentală de reîntoarcere la origini, de un recurs la „mitul creației” și un „comportament mitologic”.

Dacă o privim în perspectiva pregătirilor legate de marcarea Centenarului României, expoziția și demersul Alinei Codin pot fi asemănate cu sintetizarea melaninei. În mod simplist, melanina (cunoscută și drept pigment al pielii) colorează pielea, părul și ochii (irisul) și protejează pielea de soare. Adică ne reconstruiește identitate și ne protejează de pericole.


Alina Codin este absolventă a Universității de Artă din București, anul 2000, secția Pictură, clasa prof. Vladimir Zamfirescu. Între 1995-1997 a urmat cursurile Secției de Scenografie din cadrul Universității, din anul 1998 optând pentru cursurile de Pictură. Timp de 3 ani a urmat și cursul de Pedagogie, obținând atestarea necesară activității didactice. A fost selecționată pentru a participa la numeroase expoziții de grup în perioada 1996-2006. În anul 1997 a avut prima expoziție personală la Teatrul Bulandra din București. Din 1992 profesează ca Art Director pentru diferite Agenții de Publicitate. Din 2007, și-a deschis propria firmă de publicitate. În data de 10 noiembrie 2017, a vernisat expoziția intitulată „Universul Nudului”, care a avut loc la Gallery, sediul Asociație Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane, și i-a reunit și pe fotografii Delia Herman-Oprescu și Cristian Oprescu Herman.

vineri, 24 noiembrie 2017

Alina Codin: „Îmi plac foarte mult fauviștii și am fost influențată de picturile lor spontane pline de culoare.”

A studiat pictură, dar a renunțat la pictură. Pentru publicitate. Dar s-a întors la pictură. În forță. Pe scurt, asta e povestea schematică despre cariera artistică a Alinei Codin. În data 10 noiembrie 2017, a vernisat prima expoziție după mult timp. Intitulată „Universul Nudului”, expoziția a avut loc la Gallery, sediul Asociație Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane, și i-a reunit și pe fotografii Delia Herman-Oprescu și Cristian Oprescu Herman. În 5 decembrie 2017, va vernisa tot la Gallery, o nouă expoziție, personală de această dată, intitulată REînTOARCEREA.

Pictura Alinei Codin frapează prin forța cromatică. Prin raporturile violente de culoare. Prin „îndrăzneala” cu care roșul, portocaliul, negrul, galbenul sau verdele ni se imprimă obsesiv în memorie și atmosfera de ritual magic prezentă în fiecare tablou. Construiește imagini valorificate prin culoare, contraste. Deține și un dezvoltat simțământ dramatic.
Alina Codin este absolventă a Universității de Artă din București, anul 2000, secția Pictură, clasa prof. Vladimir Zamfirescu. Între 1995-1997 a urmat cursurile Secției de Scenografie din cadrul Universității, din anul 1998 optând pentru cursurile de Pictură. Timp de 3 ani a urmat și cursul de Pedagogie, obținând atestarea necesară activității didactice. Am fost selecționată pentru a participa la numeroase expoziții de grup în perioada 1996-2006. În anul 1998 a avut prima expoziție personală la Teatrul Bulandra din București. Din 1992 profesează ca Art Director pentru diferite Agenții de Publicitate. Din 2007, și-a deschis propria firmă de publicitate. De curând s-a reapucat serios de pictură. Iată interviul:

Alina, care este povestea ta? Când și cum ti-ai descoperit pasiunea pentru pictură?

De când mă știu mi-am dorit să urmez cursuri de design vestimentar. Această pasiune m-a împins spre facultatea de artă. Drumul nu a fost scurt și nici simplu. M-am înscris la o facultate particulară, care în scurt timp a dat faliment, iar acolo l-am cunoscut pe primul meu profesor de desen: Lucian Cioată - care mi-a pus cărbunele în mână și care a observat apetitul meu pentru culoare. Dar, îi datorez admiterea mea la facultate și dezvoltarea ca pictor domnului profesor Valeriu Mladin.


Dacă nu erai pictor, ce ți-ar fi plăcut să fii?

Cu siguranță medic. M-a fascinat tot timpul chirurgia. Îmi place să ajut oamenii, să le îmbunătățesc viața, iar pe de altă parte, îmi place să găsesc soluții acolo unde alții eșuează. Am și o expresie personală care mă caracterizează: „îmi place să fac rebus”.

Din câte știu eu ai renunțat pentru o vreme la pictură și ai lucrat în publicitate. De ce în publicitate? Și ce te-a făcut să revii la pictură?

Am o experiență de peste 25 de ani în publicitate. Grafica publicitară îmbină mare parte dintre cunoștințele pe care le-am acumulat în facultate, plus multe altele suplimentare. Este un domeniu complex, în care îți poți exprima creativitatea din plin, atâta timp cât ai mână liberă din partea clientului. Rezultatele muncii mele sunt vizibile în numeroasele campanii publicitare la care am participat, pentru multinaționale și firme de top din România. Am lucrat și m-am format în mai multe agenții de publicitate de top din România, iar de 10 ani sunt freelancer.

Cât de mult te-a influențat faptul că ai lucrat în publicitate? Până la urmă pictura ce este pentru tine?

Publicitatea a avut influență asupra picturii mele în sensul ordonării acesteia, a transmiterii unui mesaj subliminal, al necesității unui punct de interes, dar fără a pierde din originalitate. Deși înclin spre pictura abstractă, aceasta are o ordine interioară și o logică a ei, un mesaj secret, care așteaptă să fie decriptat de către privitor.


Care sunt reperele tale stilistice?

Sunt o norocoasă că am în sânge culorile. Descopăr în fiecare zi noi oportunități și combinații de culoare. Lucrările pe care le creez sunt întregite de culoare, care face parte din sufletul meu, din tot ceea ce mă înconjoară. Mă inspir din natură în combinațiile coloristice pe care le fac, din viața și reperele ei vizuale. Îmi place frumosul sub toate aspectele lui și îmi plac culorile, lumina...

Reperele artistice pot fi găsite în muzee sau în ateliere?

Îmi place să vizitez muzee și expoziții de artă de orice fel, să văd ce au pictat/conceput alții, dar încerc să am propria amprentă stilistică. A fi deosebit în ceea ce creezi nu este neapărat un lucru rău.

Ai avut maeștri?

Da. Le datorez mult domnilor profesori: Valeriu Mladin și Vladimir Zamfirescu care mi-au influențat în mod decisiv cariera artistică. M-au ghidat în drumul meu artistic, mi-au confirmat potențialul și mi-au dat încredere să continuu.

duminică, 19 noiembrie 2017

Despre mișcarea muncitorească în prima jumătate a Secolului XX, la Galeria Întâlnirilor


Miercuri, 22 noiembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc dezbaterea intitulată: „Mișcarea muncitorească în prima jumătate a Secolului XX. Formațiuni politice, legislație, represiune”. Invitați: Mihai Burcea și Dan Drăghia. Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Mihai Burcea este doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti cu o cercetare despre participarea voluntarilor români în Războiul civil spaniol. Între 2006 – 2013, a fost expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Din 2013 este asistent cercetare la Universitatea din Bucureşti. Domeniile sale de interes sunt istoria regimurilor comuniste, rezistenţa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Istoria Partidelor Comuniste în perioada interbelică. O selecţie a publicaţiilor sale include Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor (1948 – 1989). Aparatul central, vol. I (2009) şi vol. II (2011), Iaşi, Editura Polirom (coautor), Cariera unui fost agent N.K.V.D. în anii „puterii populare” din România: Simion Babenco, Arhivele totalitarismului, nr. 18/2015, „Judecarea comuniștilor în timpul războiului. Procesul lui Petre Gheorghe,” în Adrian Cioroianu (editor), Comuniștii înainte de comunism. Procese și condamnări ale ilegaliștilor din România, București, Editura Universității din București, 2014, „Apărând orânduirea de stat”. Siguranţa pe urmele lui Gheorghe Crosneff în România interbelică, București, Editura Universității din București, 2016.

Dan Drăghia este doctor în Științe Politice al Universității din București (UniBuc) cu o cercetare despre contestarea politică de origine muncitoresc-sindicală din România în contextul intern și internațional al anilor 1917-1921. Domeniile lui de interes sunt protestul politic, istoria socială și a muncii, respectiv tradiția socialistă în România și în Europa, inclusiv în comunismul românesc. În prezent este lector asociat și cercetător în cadrul Facultății de Științe Politice (UniBuc), acolo unde predă sau a predat cursuri de Politica externă a României (1878-1989), Istoria ideii europene, Analiză de politică externă (Ro & En), Construcţie europeană, Politică internațională și Socialism şi social-democraţie în România. O selecție a publicațiilor sale recente include: „‘Tovarășul artist!’ Conformism și beneficii în organizarea profesională a artiștilor plastici din România comunistă” (capitol de volum colectiv, 2017); „De la deschidere la reprimare și negare. Romii din România în perioada 1918-1989” (capitol de manual auxiliar, 2016); „O perspectivă teoretică asupra contestării politice”, în Sfera Politicii, Nr. 2(184)/2015, pp. 29-38; “Bordering Tito. The Romanian Borders under the Pressure of the Soviet-Yugoslav Conflict”, în Studia Politica. Romanian Political Science Review, 2/2014, pp. 243-60.

Mihai Burcea și Dan Drăghia sunt cercetători la Centrul de Consultanță Istorică. 


luni, 13 noiembrie 2017

Dezbatere despre rolul artistului în societate, la Galeria Întâlnirilor

Miercuri, 15 noiembrie 2017, ora 19, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie va avea loc o seară de dezbatere legată de rolul artistului în societate. Invitate: Irina Gache și Laura Livia Grigore. Evenimentul se derulează sub egida Asociației Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane.

Irina Gache și Laura Livia Grigore consideră că rolul artistului este de a aduce oamenii mai aproape de ei înșiși, de emoțiile lor. Deși, uneori, aparent inutil și fără a avea un rol funcțional, practic, imediat, artistul este un adevărat catalizator al schimbării. Arta ne poate oferi o perspectivă originală sau o soluție ingenioasă pentru simplificarea sau chiar rezolvarea unor problemele cu care se confruntă societatea, insuficient ascultate sau înțelese.

Irina Gache este un artist vizual cu un background în psihologie. Având o eternă fascinație pentru sufletul uman a găsit arta ca fiind cea mai facilă și la îndemână metodă de a atinge puncte importante și sensibile ale oamenilor și a da grai prin imagini viziunilor interioare și trăirilor sale. Schimbă rolul de simplu martor devenind actor și își expune experiența și opiniile sale prin intermediul a ceea ce creează. Îndeamnă mereu și pe ceilalți să își găsească vocea prin creativitate, în momentele când cuvintele, într-o manieră mult mai rigidă și rațională ajung să țină captive simțirile și opiniile oamenilor. Nu are nici cea mai mică îndoială că fiecare om este un artist, singura problemă este că unii poate nu au ajuns încă să știe cum sau să se simtă liberi să se exprime astfel. Arta sa vorbește câteodată despre interiorul omului, ca o radiografie a trăirilor, trasând adevărate hărți despre concepte psihologice și psihic în general, și alte dăți despre subiecte tabu în care gășește cu usurință insight-ul și curiozitatea de a cerceta, fie ele de natură religioasă, complexe cu care se confruntă fiecare dintre noi sau probleme ale societății în care trăim.

Laura Livia Grigore este scriitoare și artist vizual, cu un background în inginerie spațială. Se prezintă ca un incurabil umanist entuziast. Este autoarea cărții "The Heart is The Center of the Universe". Susține cu tărie trăirea unei vieți pline de sens și încearcă să aducă în atenție beneficiile extraordinare ale unei practici creative, cu dimensiunile sale ludice, aventuroase și nu în ultimul rând spirituale. Căutarea să personală a echilibrului este de asemenea și un angajament de a lega partea stiințifică cu cea emoțională și a aduce la lumină importanța inimii câteodată ignorată în o lume în care tehnologia avansează într-un ritm foarte rapid. Arta sa este o metaforă dinamică a transformării și o încercare de a provoca porțile percepției.